Fotografie de concert
De ceva timp așteptam concertul de la Aniversarea Club A, și nu cred ca eram singurul. Un concert în centrul vechi, într-un loc de unde chiar poți vedea cerul și cladirile de lângă, parcă nu credeam că există așa ceva. Am ajuns în spatele șcenei cu rucsacul meu imens, căutând un loc în care să-mi pregătesc echipamentul.
(mai mult…)
It’s the end of the week and what better way to spend it than shooting your favourite band’s concert. Yes, it’s Urma, and this time it was in a newly opened club that I knew nothing about. It’s been rumoured to have the smartest wall in Bucharest, but like all teasers, you never know what that means.
But I found out as soon as I got there. Got out of the car and saw this big screen on top of the building with my picture on it. The second picture in the linked post. It looked good. Went inside and saw this big wide space with nice lights and great design. I liked the place. Club Vivid had a pretty good design and feel compared to other clubs I’ve seen in town.
(mai mult…)
When people go to a concert, they usually go to a club or stand in front of a big stage waiting for their favourite band to show up and start playing. This time it was different. People stayed at home, stayed at work, or in their cars, with their browsers pointed at www.orange.ro/guerrilive or their radios tuned to Radio Guerrilla.
A concert that could be seen and heard online and listened on the radio. I think it brought some happiness after a busy day at work or, if the day was not over, introduced a little brake in their schedule.
(mai mult…)
Slowly but surely I’m getting up to date with my blog post. Funny though is that I’m trying to organize myself in the noisiest, loudest, disorganized place I’ve ever seen. Kathmandu is like giant, breathing organism, and the traffic is a sheer representation of that. Everything’s moving just like fish move in schools, like they have a unified brain. During the day the city is so crowded that basically you can’t see the city becase of the people and cars. But during the night you get to see the city, the cruel and harsh reality. But this is not about Kathmandu, I’ll get back later on that.
(mai mult…)
In sfarsit se apropie. De curand am fost la conferinta de presa Stufstock, iar noul festival mi-a trezit interesul. Workshopuri, expozitii, proiectii de film si sa nu uitam Rock.
Cel mai tare m-a amuzat cand, in timpul conferintei cineva a zis: „De salvat nu cred c-am reusit sa salvam nimic, dar macar am adus muzica buna”, referitor la Salvati Vama Veche. Si cam asa este. Probabil procesul de popularizare era deja in plina desfasurare, in schimb calitatea muzicii care aparea era cel putin indoielnica.
Dupa cum am spus si in articolul de la Stufstock 2009, cel mai mare si mai tare lucru pe care l-au facut a fost ca au adus scena pe plaja. Degeaba organizeaza un festival la mare, daca lipseste din peisaj fix elementul „mare”. Poate nu vrei sa stai in fata scenei, in picioare. Si-asa e aproape dimineata. Poate vrei sa stai in nisip, cu picioarele-n apa, uitandu-te la trupele de pe scena. I know I did.
Si ce poate fi mai frumos decat sa stai in apa si sa auzi probele de sunet. O libertate pe care n-o poti avea la orice festival. Da, e aglomerat, apar nu stiu ce oameni, sunt masini, e asfalt. Dar cred ca iti poti gasi un loc in vama, daca il gaseai inainte.
(mai mult…)
A trecut o luna de la concert. A trecut cam repede, dar s-au intamplat multe. Festivalul Ciuc Summer Fest a durat 3 zile. Pe 16 iulie, cap de afis a fost Faithless, care si-au facut incalzirea in Garage Hall impreuna cu Urma. A fost o seara memorabila, despre care am scris aici:
https://blog.greywolf.ro/index.php/2010/08/jam-session-urma-and-faithless-garage-hall-bucharest/
Stiam ca o sa fie un concert foarte bun, dupa jam-sessionul cu Faithless. O prima repetitie cu public, inaintea unui concert mare. Si asa a si fost.
(mai mult…)Concertul Urma se apropie, iar Urma isi face incalzirea. Desi n-a avut o lansare cu surle si trambite, Garage Hall (in cazul in care nu stiti, Garage Hall este barul in care ar trebui sa fiti acum, nu acasa citindu-mi blogul) a avut parte de o lansare neoficiala mai mare decat orice surla si trambita imaginabila.
Inainte de concertul de la Ciuc Summer Fest, pe ultima suta de metri, Mani a anuntat o repetitie cu public la Garage Hall. Pentru mine a fost prima data cand am mers la o repetitie cu public, a oricui, nu neaparat a Urmei si sunt destul de convins ca nici ei nu sunt obisnuiti cu asta. Mesele au fost date la o parte, iar in mijloc s-a instalat trupa, inconjurata de Art Cars, de cele 2 kayace Coockoo Foundation si de fanii si prietenii care au umplut cel mai tare garaj din Bucuresti.
29 mai a fost ziua in care Urma a sustinut primul lor concert in Paris, chiar in Palatul de Behague, care este si Ambasada Romaniei in Paris.
Un loc boem, maiestuos, intr-un oras la fel de boem avea sa gazduiasca peste 1000 de oameni (inscrisi online) pentru a 3-a editie Garden Party Academic.
Dupa 3 ore de zbor am ajuns pe aerorportul Charles de Gaulle, unde un Concorde trona pe un stand, aparat care a fost in fruntea flotei Air France timp de aproximativ 40 de ani.
Am fost condusi pana in 7eme arrondissement, unde se afla si ambasada si hotelul in care am fost cazati. Foarte aproape de Turnul Eiffel, pe niste strazi pline de cafenele, florarii si tarabe cu
branzeturi.
(mai mult…)La foarte putin timp dupa concertul de la Ateneul Roman, Urma avea sa sustina concertul de la Sala Palatului. Se stia data, 24 martie, dar mai nimeni nu stia exact ce o sa se intample. Multi au crezut ca Urma nu are cum sa cante intr-un loc atat de mare, pt ca este o trupa de „underground” (am pus ghilimele pentru ca eu nu consider Urma trupa de underground). Cel putin concertul de la Ateneu, daca nu si modul in care canta sper ca le-a demontat aceasta idee. Zic „sper” nu neaparat pentru ca sunt impreuna cu ei tot timpul, ci pentru ca[…]
Apasati butonul de dedesubt pentru a continua sa cititi articolul.
mi se pare firesc, legat de modul in care canta si de profesionalismul de care dau dovada.
(mai mult…)Ateneul Roman este, din punctul meu de vedere, singurul loc din Bucuresti care pastreaza acel ceva ce a disparut din acest oras paralelipipedic si lipsit de gust. Prezenta lui e o marturie, o dovada ca a existat viata in aceasta zona etern defavorizata, umbrit un pic de atentia scazuta ce i se acorda si de selectia destul de stricta a evenimentelor ce au loc in aceasta cladire minunata.
Primul contact cu Ateneul a fost prin clasa a 2-a. A fost o perioada in care mergeam in fiecare vineri impreuna cu bunicul meu, iar acea sala mare, rotunda, cu o acustica perfecta si cu scaune rosii in care rasunau viorile lui Paganini mi-a ramas placut imprimata in memorie.
