Ateneul Roman este, din punctul meu de vedere, singurul loc din Bucuresti care pastreaza acel ceva ce a disparut din acest oras paralelipipedic si lipsit de gust. Prezenta lui e o marturie, o dovada ca a existat viata in aceasta zona etern defavorizata, umbrit un pic de atentia scazuta ce i se acorda si de selectia destul de stricta a evenimentelor ce au loc in aceasta cladire minunata.
Primul contact cu Ateneul a fost prin clasa a 2-a. A fost o perioada in care mergeam in fiecare vineri impreuna cu bunicul meu, iar acea sala mare, rotunda, cu o acustica perfecta si cu scaune rosii in care rasunau viorile lui Paganini mi-a ramas placut imprimata in memorie.
Diferenta a fost mai mult principiala, deoarece acum am intrat in Ateneu intr-o postura diferita. Nu eram spectator, ci trebuia sa documentez un concert total neobisnuit pentru acest loc. Urma, trupa de care sunt nedespartit de un an de zile, urma sa sustina un concert, iar eu aveam sarcina de a face cumva ca acest concert sa rasune in continuare. Vroiam cumva sa transmit si altor oameni ce inseamna pentru mine Ateneul Roman si in acelasi timp sa combin respectul pentru acest loc magnific cu stilul si muzica pe care o canta Urma. Cumva am incercat sa imbin ceva dinamic, mereu in schimbare, plin de energie cu un loc maiestuos si cu o istorie impresionanta.
Pentru mine nu sunt doar niste poze de concert. Fiecare concert ma consuma si incerc sa incheg o poveste si sa sper ca nu sunt singurul care o citeste.
M-am bucurat sa vad Ateneul umplut pana la refuz, merita sa fie plin, iar cand am vazut multimea de oameni care n-a mai putut intra deoarece limita locurilor disponibile fusese deja depasita am fost nitel socat. Extrem de multi oameni au ramas in fata Ateneului, nu am vazut niciodata atat de multi oameni veniti pentru un eveniment in Ateneul Roman.
Dupa cum spuneam, aceasta e varianta mea a concertului Urma, sustinut in deschiderea festivalului One World Romania, festival de film documentar dedicat drepturilor omului, ajuns anul acesta la cea de-a 3-a editie (imi cer scuze pentru introducerea tarzie a acestei informatii si multumesc pentru precizare www.oneworld.ro).
And then… lights out.
Chiar daca pozele puse nu aveau nevoie de o introducere, mi-a placut ce ai scris. One more for the road…
O singura precizare: One World Romania este un Festival de Film Documentar Dedicat Drepturilor Omului ajuns anul acesta la cea de-a 3a editie. Detalii pe http://www.oneworld.ro
Va asteptam cu drag si in anii ce vor urma :)
multumesc pt up-date :)
Faina si seria asta !
Frumoase :) Si chiar daca cele de la Sala Palatului, din cauza luminilor, nu te multumesc la fel de mult… ei bine, noi tot le asteptam cu nerabdare.
Pingback: Concert Urma – Sala Palatului « Grey Wolf Studios's Blog
Spre rusinea mea nu am fost niciodata la Ateneul Roman, dar prin fotografiile tale arata grandios. Felicitari pentru fotografii, ai reusit sa prinzi bine atmosfera concertului. Spor in continuare!
Pingback: Poate fi al tau « « Blog Radu Dumitrescu | Grey Wolf Studios Blog Radu Dumitrescu | Grey Wolf Studios
Pingback: Ateneul Roman - cum am realizat cea mai frumoasa fotografie de concert a mea