A trecut o luna de la concert. A trecut cam repede, dar s-au intamplat multe. Festivalul Ciuc Summer Fest a durat 3 zile. Pe 16 iulie, cap de afis a fost Faithless, care si-au facut incalzirea in Garage Hall impreuna cu Urma. A fost o seara memorabila, despre care am scris aici:
https://blog.greywolf.ro/index.php/2010/08/jam-session-urma-and-faithless-garage-hall-bucharest/
Stiam ca o sa fie un concert foarte bun, dupa jam-sessionul cu Faithless. O prima repetitie cu public, inaintea unui concert mare. Si asa a si fost.
Din moment ce vad fiecare concert de-al lor, sunt concerte care, desi sunt foarte apreciate de public (si pe buna dreptate) pe mine nu ma lasa cu gura cascata. Probabil e ceva normal, probabil are legatura mai mult cu starea mea decat cu concertul efectiv, in schimb aici, de cand au inceput sa cante m-au dat pe spate.
Nici nu stiam cum sa fac sa prind un loc bun de fotografiat, dar sa si aud bine. Noroc cu sonorizarea. Mi-a garantat un tiuit in urechi pentru aproape o saptamana, dar si o seara pe cinste. Locul in care s-a tinut festivalul, Zone Arena, in acel moment mi s-a parut unul din cele mai bune locuri de concert. Aproape in centrul Bucurestiului, un spatiu imens cu o scena mare. Toata suprafata era acoperita cu lemn si totul suna brici.
Ciuc Summer Fest din pacate n-a adunat oameni pe cat ar fi putut duce locul. Din punctul meu de vedere a fost mai bine asa, mi-a fost mai usor sa lucrez, dar ar fi meritat un public mai mare. Organizarea a fost eficienta, iar paza si-a facut treaba intr-un mod civilizat si organizat.
Urma a cantat pe 17 iulie, ca second headliner, in deschiderea trupei Pink Martini. Si ce deschidere a fost. Ei sunt una din putinele trupe pe care le stiu care sunt facute pentru scena mare. Desi au cantat mai mult pe scene mici, in cluburi, parca pe scena mare au loc sa se desfasoare. Sound-ul lor e mare, parca facut sa umple un loc imens. Nu prea pot descrie in cuvinte cum a sunat Urma la Ateneul Roman sau la Sala Palatului.
Domi batea din ce in ce mai tare la tobe, iar oamenii veneau din ce in ce mai aproape. Sunetul a fost impecabil, cred ca a fost cea mai buna sonorizare de care au avut parte in acest an.
Daca la inceputul concertului nu erau prea multi oameni in public, acum in schimb era plin, dupa cum se si vede. M-as bucura sa vad cat mai des pe scene la fel de mari si pline, dar pana atunci ne multumim cu ce avem.
Cu siguranta ne revedem la urmatorul concert Urma, iar pana atunci ma puteti gasi la Garage Hall, unde-mi voi muta „biroul”.
