Copyright imagine Mirjam Letsch – toate drepturile rezervate.
Citeam zilele trecute un articol interesant pe www.petapixel.com, cu un titlu care mi-a atras atenția imediat. Știind că încălcarea drepturilor de autor este foarte prezentă, în cazul multor publicații de la noi, am dat imediat click. Titlul acelui articol era „Dacă un copil ar pune mâna pe aparatul tău și ar face câteva poze, cine ar deține drepturile de autor?”
Mirjam Letsch era într-o piață aglomerată din India, cu aparatul pe umăr, iar la un moment dat, un copil a pus mâna pe aparatul ei și a făcut 5 poze. După ce a văzut pozele (și i-au și plăcut), a realizat că este într-o situație destul de ciudată. Are niște poze pe cardul aparatului, dar nu știe dacă, din punct de vedere legal, sunt ale ei.
Puteți citi aici articolul de pe blogul ei și aici articolul de la petapixel.com.
Întrebarea rămâne: Cine deține drepturile de autor asupra acelor imagini?
Eu sunt de părere că drepturile de autor sunt ale fotografei, deoarece copilul, practic, nu știa ce face. Aparatul putea foarte bine fi oprit, sau setat complet diferit, el doar a apasat pe buton în joacă, neavând vreo intenție artistică. Atâta timp cât Mirjam Letsch era acolo cu scopul de a fotografia, faptul că acel copil a declanșat nu cred că ar trebui să schimbe situația. Cam ca atunci când ai ruga pe cineva să-ți facă o poză.
De ce nu se poate sa fie 50/50 ?
Asta pentru ca in principiu, inaltimea copilului a influentat si unghiul, nu?
Nu știu cât contează înălțimea copilului :)
E clar că pozele nici nu ar fi existat dacă el n-ar fi apăsat butonul, dar, din punctul meu de vedere, procesul în sine al facerii unei poze este nițel mai mare și mai complicat decât doar apăsarea unui buton.
Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
Cap.II art.3: „Este autor persoana fizica sau persoanele fizice care au creat opera”
Acum, ce inseamna”a crea” in fotografie? insemna ansamblul de actiuni pe care le face artistul inainte de a declansa, respectiv: identificarea locatiei, subiectului, actiunii, a scenei in general, setarea parametrilor camerei, alegerea punctului de statie, incadrarea scenei. Ce a facut copilul din toate astea? A incadrat (intamplator sau intuitiv) si a declansat. Nu cred ca poate fi considerat autor
Pai eu vad asa situatia: copilul intr-adevar n-a stiut ce face si a apasat ca „din greseala” pe declansator. Asta cel mult poate sa faca fotografia mai putin „opera” insa nicidecum mai putin a lui.
Luati situatia fotografului: in cazul in care eu dau aparatul cuiva si accidental se face o poza, cum poate acea poza sa fie CREATIA MEA? poate e proprietatea mea (asa cum cumparatorul unui tablou este proprietarul tabloului), dar nu sint autorul ei si sincer, daca as fi artist, m-as rusina sa ma intitulez autorul unor fotografii care sint facute de un copil cu aparatul meu :P (din lectiile de morala acerba)
Da, dar…
Tipa aia era acolo cu scopul de a face niste fotografii de street, de a surprinde niste momente care pot alcatui o imagine a locului, o poveste. Daca ar fi sa vad un articol scris de ea, autoportretul copilului ar cadea perfect printre celelalte imagini.
In fond, ea a fost cea care a mers acolo sa obtina acele imagini, nu? Zic asta privind mai putin tehnic si luand in calcul o serie de imagini, nu un cadru singular.
Daca scrie un mare articol si printre multe poze ar pune si fotografia sub care sa scrie ca a fost realizata la intimplare de baiat, nu e nici o problema. Insa nu va fi la fel daca ar participa la concursuri sau ar pretinde premii pentru ea.
Argumente pentru copil: inconstienta in creatie nu inseamna ca nu este creator. E ca si cum ai spune ca daca un fotograf surprinde intr-o imagine ceva ce nu se astepta, imaginea inceteaza sa ii apartina. Nu intentia, ci actul creator defineste o creatie.
Argumente pentru fotograf: drepturile de autor au scopul de a ajuta un creator de arta sa traiasca din asta, si sa nu ii fie furata munca, asa cum legea apara un brutar, sa zicem, de hotii care ar vrea sa fure din magazin. Acea imagine este rezultatul muncii, chiar daca usor surprinzator, deci drepturile ii apartin.
Argument pentru…. nimeni: de ce trebuie sa „apartina” cuiva imaginea. De ce nu poate sa fie considerata proprietatea hazardului. Fotografa nu pierde din asta, copilul nu se supara, iar lumea cistiga o imagine cu o poveste.
Eu sustin aceasta din urma idee, insa stiu ca fotografii (oamenii in general) sunt foarte posesivi din pacate, deci nu cred ca ar fi prea populara.
problema e una falsa, creeata de timpurile prezente. si anume, ca cineva trebuie sa detina drepturile de autor. De ce nu poate fi ca acum ceva vreme, cand creatia aparea din plecerea simpla de a creea, de a oferi oamenilor ceva, si nu din nevoia de recunoastere?!
Pentru ca si atunci, ca si acum, ai de ales intre a muri de foame si a crea din placerea de a crea, sau a vinde ceea ce creezi. De-acord, ideal este sa ai un sponsor, astfel incit sa nu trebuiasca sa ajungi la ceea ce unii percep ca prostitutie artistica, insa idealul exista rar sau deloc.
Pina la ideal exista solutia drepturilor de autor. Creezi din placere, iar daca ceea ce ai creat scoate bani, norocul tau.
Problema, cum vad eu, nu este existenta acestor drepturi, cit obsesia posesiunii pe care o genereaza in unii.