Voi recunoaște de la început: sunt pro watermark pe fotografii. Sunt pro watermark pentru că oamenii nu au bun simț. Nu mă refer la tine, utilizatorule responsabil de internet. Tu n-ai lua o poză și n-ai urca-o pe site-ul / facebook-ul tău fără să spui a cui e, ci mă refer la ceilalți oameni. Ceilalți oameni fac asta, pentru că pur și simplu simt că li se cuvine. Simt că li se cuvine într-un asemenea hal, încât nici nu se gândesc că ar fi o problemă.
Ei bine, e o problemă. Pentru că din aproape 7 miliarde de oameni, de-a lungul timpului s-au strâns foarte mulți fotografi talentați. Unii consecvenți, alții doar ocazional sclipitori, dar fără doar și poate destul de buni încât să ajungem în contact cu fotografiile lor. Iar dacă sunt destul de buni, cine suntem noi să-i separăm de imaginile lor? Cine suntem noi să urcăm pe pagina noastră un lucru pe care ei l-au creat și nici măcar să nu menționăm autorul? Ei bine, acești „noi” există. Tumblr a reușit să scoată această „calitate” din suficient de mulți oameni, creând un val nou de curatori de obiecte furate. Pinterest a rezolvat problema, mai puțin în cazul în care pin-uim o imagine de pe Tumblr. Și nici măcar nu e vina Tumblr, ci a noastră. Poți pierde 2, 3, 10 minute căutând autorul cu Google Images sau Tineye, dar nu de fiecare dată cu succes și mai nimeni nu o face (găsiți autorul pozei de-aici).
Nici măcar nu cred că poate fi oprită, iar din acest motiv cred că trebuie semnate imaginile. Poate nici nu au intenția de a beneficia de pe urma fotografiei luate, dar în schimb reușesc să fure identitatea celui care a fotografiat. Mă împiedică să văd și celelalte lucrări, să-l cunosc pe cel care a realizat ce văd. În loc să-mi faciliteze accesul la cultură, mi-l stopează.
Sunt pro watermark pentru că astfel elimini din ecuație indiferența. Rămâi doar cu rău-voitorii, care vor trebui să facă un efort de a-ți scoate semnătura de pe imagine. Și îl vor face, dar nu vor mai avea scuze penibile.
Voi cum procedați? Folosiți watermark pe fotografii sau considerați că nu e necesar / veți strica aspectul lor?
Pentru orice postare în mediu online (blog, site, facebook, twitter) pun watermark. La instagram nu pun watermark că oricum e calitate slabă și nu e ușor așa ceva – neffind funcția implementată în nici o aplicație.
Prietenilor / cunoștințelor, când le ofer sau îmi solicită printuri/albume cu fotografiile mele, le ofer formatul fără watermark și undeva pe spate îmi trec numele și data. Mi se pare corect.
Chestia asta cu copyright-ul (sau cel puțin ce se înțelege astăzi prin copyright) mi se pare disperată, dacă chiar nu patetică (să nu spunem caraghioasă). Când cineva face fotografii în scopuri strict comerciale, ar trebui să aibă uneltele tehnice și legislative bine puse la punct pentru a-i proteja munca.
În TOATE CELELALTE CAZURI însă orice fotografie pusă pe net ar trebui să fie PRIN DEFINIȚIE „free for anyone to use“! (Dacă nu se specifică explicit contrariul, bineînțeles.)
Eu personal consider specificarea autorului original (sau chiar un link către autor) ca și un plus, un semn evident de bun simț. Dar nu, nu pun niciodată watermark – și dacă ar fi după mine concepția asta idioată de copyright (care era depășită chiar și cu o sută și ceva de ani în urmă, când s-a conceput) s-ar regândi în totalitate, de la zero.
Eu am scris în mare parte articolul în perspectiva faptului că nu mai ajungi să găsești autorul original al unei imagini (vezi poza din linkul de exemplu). Sunt de acord cu folosirea gratis în scop non-comercial, dar asta implică menționarea autorului. Practic mie mi se pare obligatoriu ce spui tu c-ar fi un plus.
De fapt părerile noastre nu sunt chiar așa de îndepărtate.
Daca toata lumea si-ar aparat dreptul la proprietate asa cum ar trebui, am avea mai mult de lucru. Firmele nu ar mai putea sa-si faca fluturasi sau pagini de net sau postere cu imagini descarcate gratis de pe net, fara acordul autorului. In USA, nu doar cel care duce la imprimat o poza furata face puscarie ci si cel de la laboratorul de la coltul strazii, daca nu a cerut un property release, in momentul in care a imprimat o fotografie, care in amprenta digitala are specificat copyright-ul.
Cu watermark discret, mic…pentru ca: e munca mea, e reclama gratuita in cazul in care altii distribuie fotografiile, dintre toti clientii n-au fost doi care sa aiba ceva de obiectat impotriva acestui aspect. Ma refer aici la fotografiile de eveniment. Vor doar munca de calitate si cu asta basta. Nu e nimic rusinos ori „disperat” in a-ti marca lucrarea. Sanatate!