Din ce în ce mai mult simt nevoia de a fi în mijlocul naturii. Mă feresc de oameni și pedalez cât mă țin picioarele. Nu înțeleg consumerismul și nevoia de a distruge. Mulți îmi zic că pun prea mult la suflet, dar nu reușesc să trec cu vederea. Gunoaie, plastic, bani, gunoaie, plastic bani. Ne trăim viața căutând un viitor mai bun, neglijând sănătatea și timpul care trece. Ne trăim viața fără să ne trăim viața, iar din falsa nevoie de „relaxare” distrugem locul în care trăim. Nu știm cum arată un cer cu stele și liniștea este considerată plictisitoare.
Ne lipsește noțiunea de curat și ne interesează strict satisfacția imediată. Fugim de ideea de responsabilitate, zicem că-i stresantă, că acum vrem să ne relaxăm. Responsabilitatea socială nu-i stres, e un fel de-a fi.
S-or termina banii și pășunile verzi. O să se taie toți copacii și grătarul n-o să mai ardă. Dar va fi prea târziu. Ne tăiem craca de sub picioare și nu ne gândim că vom avea și copii. Ne facem cruce în fața bisericii, dar distrugem pământul pe care-l numim casă. Locuim într-un morman de gunoi și ne place. Îl clădim zilnic și o să avem în ce ne îngropa.
Ar trebui să învățăm că există și alte zile în afară de cea de mâine. Ar trebui să gândim mai departe de acel „mâine”. Ar trebui să ne uităm la noi înainte de a arăta cu degetul. Ar trebui să creștem, căci de murit o să murim oricum. Nu înțeleg superficialitatea.
N-avem viziune, ne e frică și îi desconsiderăm pe cei din jur. După cum ziceam, eu fug de lume. Probabil pentru că nu-i înțeleg.
De la Tășuleasa în schimb n-am fugit. De mult nu am mai văzut o așa relaxare curată, iar dacă le citiți istoricul o să vedeți că de 10 ani s-au implicat și au schimbat nițel lumea din jurul lor. M-aș bucura să existăm așa. Am fost în mijlocul naturii și am văzut mașini acolo, am văzut oameni acolo și am auzit muzică bună. Premisa pentru un rezultat dezastruos, în schimb nu a fost nici vorba de așa ceva. Au plantat mii de copaci și au transformat un loc cu un viitor cel puțin sumbru într-o bucată de paradis. A fost fantastic. De fapt fantastic e puțin spus.
Acolo am văzut cele mai frumoase tricouri purtate de niște oameni care le-au meritat din plin. Felicitări și vă mulțumesc că existați.
tu ar trebui să scrii mai des.
eventual să fac ceva și cu pozele pe care le fac. multe se scufundă prin directoare.
Felicitari si multumim frumos pentru acest text si fotografiile frumoase facute! Te mai asteptam pe la noi!
waw…foarte fain ce ai scris aici,imi place tare mult cat despre tasuleasa,da ai dreptate,este mai mult decat fantastic la fel cum ziceai si tu.tasu este un fenomen care doresc sa-l simta pe pielea lor toti cei care nu au avut ocazia pana acuma,te lasa fara cuvinte!