A trecut ceva timp de la ultimul concert Urma și cu siguranță mi s-a făcut dor. Concertul a fost anunțat în Silver Church și eram convins că va fi plin. M-am bucurat să văd lume cunoscută și cred că și ei așteptau cu nerăbdare un concert Urma.
Concertul a început în forță cu piesa Selfish MoFo (știți voi numele complet) și a avut un vibe puternic chiar de la început. Evident, mi-a plăcut. Încercam să mă strecor printre oameni, fără să deranjez prea mult, dar cred că nu aveam cum să deranjez, lumea era ca în transă.
Aveam emoții, nu am mai fotografiat un concert de la Peninsula, dar a trecut ceva timp de atunci. Și la Peninsula a fost în aer liber, aveam loc, pe când aici. Fără să țină totuși cont de emoțiile mele, concertul a continuat, iar eu n-aveam de gând să rămân cu statutul de spectator.
Dintr-odată locul a început să semene cu un bar de jazz. Ritmurile colorate și legatura cu publicul au fost incredibile, de parcă ar fi fost un baruleț mic, în nici un caz un club imens cu ceva sute de oameni. Îmi este greu să transmit ce simt, dar dacă ați fost acolo știți la ce mă refer.
Ca toate lucrurile bune, și acest concert a trebuit să aibă un sfârșit. Se apropie momentul la care trebuie să las aparatul jos, să-mi aduc aminte unde sunt, să-mi strâng echipamentul și într-un final să plec spre casă.
