Dorinta de a calatori

Imagine nocturnă cu Calea Lactee deasupra unui lan de floarea soarelui, realizată de Radu Dumitrescu - fotografie de calatorie

Oamenii călătoresc în locuri îndepărtate pentru a observa, cu fascinație, genul de oameni pe care îi ignoră la ei acasă.” – Dagobert D. Runes

Imagine cu un cort, într-o excursie, după apusul soarelui.

Ce ne face să călătorim? De ce părăsim locul pe care îl cunoaștem și în care suntem în siguranță, pentru a ajunge într-un loc despre care nu știm multe. De ce amintirile cele mai plăcute sunt de pe drum și nu de la destinație? De ce alegem să mergem pe o creastă de munte sau cu bicicleta pe o potecă prăfuită și nu rămânem la confortul oferit de un oraș? Ce ne atrage la această incomoditate? Răspunsul e mereu “nu știu”, dar dorința este acolo.

Eu cred că nu ne naștem cu această dorință, dar devenim dependenți de la primul contact cu aventura. Nu știm ce oameni vom întâlni, nici ce locuri vom vedea, iar pe măsură ce data plecării se apropie o stare de libertate începe să ne cuprindă.

Alegem să ne rătăcim pe o stradă într-un loc în care nimeni nu vorbește aceeași limbă cu noi, decât să rămânem unde ne bucurăm de siguranța și confortul obișnuinței.

Sunt locuri în care rămâi singur și locuri în care totul se întâmplă atât de repede încât pierzi șirul zilelor. Ai prieteni care te scot din casă și uneori ieși din casă pentru a pleca de lângă prieteni. Nu există reguli. Singurul lucru constant este o doză, cât de mică, de mister. Din momentul în care ai plecat, toată lumea ta se rezumă la prezent. Chiar dacă pleci pentru o zi, realitatea se reduce la locul în care ești, iar obligațiile sunt cele impuse de situație. Singurele priorități sunt cele pe care ți le stabilești atunci, indipendent de viața ta “reală”. E ca o incursiune reală într-o lume imaginară, un fel de vis cu ochii deschiși. Și va rămâne un vis, atâta timp cât te trezești din când în când.

Imagine de călătorie, aventură, urcând spre Thorong La High Camp, la 4950m altitudine cu bicicleta - mountain bike - Circuitul Annapurna

Imagine de pe creasta văii albe - Bucegi

Imagine cu un cort pus pe Brâna Mare a Coștilei, deasupra Peretelui Văii Albe, sub Hornul lui Gelepeanu - de Radu Dumitrescu

Schi de tură în Munții Baiului, fotografie realizată de Radu Dumitrescu.

Unii oameni visează de câteva ori pe an, iar alții visează câțiva ani întregi și privesc întoarcerea în realitate ca o pauză între vise. Din păcate alți oameni visează din ce în ce mai rar, spre deloc.

Dar fericirea este aceeași, indiferent de visul pe care îl alegi. Fie că ești pe un vârf de munte, având viața atârnată de o sfoară, fie că te plimbi pe o străduță dintr-un alt oraș, fie că te-ai abătut de la drumul pe care îl faci zilnic pentru a vedea ceva nou, fericirea pe care o câștigi este aceeași. Înlocuiești acel “cum ar fi dacă” la care visezi, cu un “cum ar fi dacă” real și realizezi că nu este nimic mai frumos decât sentimentul de a ajunge în vizită la tine acasă, în viața de zi cu zi.

Imagine cu un băiat în Kathmandu, Nepal, 2010.

Imagine cu două fetițe din Nepal ținând flori în mână, Nepal 2010.

Nu există meleaguri străine. Singurul străin este chiar călătorul.” – R. Stevenson

Călătorii tot timpul au ceva în comun și se vor înțelege chiar dacă vorbesc altă limbă. Ei nu călătoresc pentru a ajunge undeva, nici pentru a completa o listă sau a avea un statut. Ei nu judecă, deoarece locurile în care ajung nu sunt făcute să-i facă pe ei să se simtă bine, ci pe oamenii de acolo.

Ei speră ca într-o bună zi să înceapă o altă călătorie, oriunde ar fi ea.

 

2 comentarii

  1. Frumos articol. Personal pentru mine amintirea unei calatorii inseamna carburantul pentru urmatoarea plecare intr-un loc necunoscut. Sentimentul este acela ca pentru orice activitate repetitiva memoria mea tinde sa nu mai pastreze nimic stocat despre ce am savarsit ci preda informatia despre acea activitate unei alte instante psihice insa in cazul unei calatorii pe care o faci o singura data intr-un loc necunoscut amintirea acelui spatiu este conservat in cele mai mici detalii. Asadar exista o sete continua iar ea, setea, se declanseaza cu prima gura bauta.

  2. ”With the moonlight to guide you
    Feel the joy of being alive
    The day that you stop running
    Is the day that you arrive”Morcheeba
    Enjoy The Ride

Lasă un răspuns