4 secunde irosite

1/250s – f/2.8 – ISO 200 (ISO-ul minim al aparatului meu)

Am citit acest articol despre cele 4 secunde în care poți trage o fotografie la ISO 100 în cadrul unui concert. Pentru cei care nu l-ați citit, un fotograf ne spune că este posibil să-ți dai seama când lumina va fi destul de puternică, să schimbi setările aparatului, să focalizezi și să declanșezi o minunăție de cadru la ISO 100. „Mitul celor 4 secunde” sună frumos, romantic, în fotografia de concert, dar totuși citind articolul am impresia că este scris în 1960. „Mitul celor 4 secunde ne spune că avem maxim această fereastră de timp în care putem fotografia, numai la unele concerte, la clarul și fără-de-zgomotul ISO 100” – ne scrie Ignacio Cángelo, autorul articolului. Cu tot respectul, dar mi se pare un non-subiect.

Revenind la articol, eu văd două probleme mari:

1. suntem în 2013 și de mai bine de 10 ani aproape toate aparatele foto au Auto ISO. Nu-mi ia 4 secunde să caut acest sfânt graal al ISO-ului, ci îi ia aparatului meu o fracțiune de secundă să comute pe ISO 100 (sau 200, în funcție de aparat și de valoarea minimă setată la Auto ISO).

2. în cele 4 secunde în care aș avea posibilitatea să trag acel cadru la prea-fericitul ISO 100 poate nici nu există un moment care să merite fotografiat. Vom avea o imagine clară cu ceva total neinteresant. De ce să aleagă luministul momentul în care eu apăs pe declanșator?

Imaginea de la începutul articolului este trasă la 1/250 cu ISO 200 (valoarea minimă a aparatului meu). Nu m-am luptat 4 secunde pentru a seta aparatul la ISO 200. Exponometrul a sesizat că e foarte multă lumină pe scenă și a scăzut la minim ISO-ul. Eu doar am încadrat și am fotografiat, lucru pe care l-aș fi făcut oricum și la ISO 1600. Ce rost are toată istoria trifoiului cu patru foi, nu știu. Rezolvăm o problemă pe care noi o generăm, încercând să complicăm fotografia de concert.

Iar dacă tot vorbim de ISO. Imaginea de jos e realizată la ISO 3200. Contează?

Fotografie cu Ateneul Român realizată în timpul concertului URMA, pe 17 martie 2009 de Radu Dumitrescu. Fotografie de concert. Ateneul Român, București.

Radu Dumitrescu

Commercial photographer. Coffee lover.

This Post Has 4 Comments

  1. Paul

    Conteaza, desigur !!! In afara de performantele tehnice … in rest doar o liniste apasatoare ! Nici tu „melodie”, deci nici armonie si de aici nici ATMOSFERA ! Sunteti sigur ca era un concert ? Eu nu SIMT asta , desi recunosc sala . Mai bine iroseati cele 4 secunde in a decide daca merita sa postati aceasta poza.

    1. Radu Dumitrescu

      Poate imaginea ar avea un loc mai bun în contextul concertului efectiv, asta nu știu, probabil depinde și de gusturi. Imaginea cu Ateneul a fost realizată acum 3 ani de zile și, din ce am putut observa, a fost primită foarte bine de privitori.

      Referitor la încheierea articolului, nu cred că o imagine slabă poate fi salvată prin zgomot de imagine redus, respectiv nu cred că o imagine bună va fi stricată de un pic de granulație. Cred că mai bine folosim tehnologia și ne preocupăm de fotografiat, decât să uităm că o avem și să ne prindem degetele în butoane. Acesta a fost întregul scop al articolului meu.

      Nu vreau să vă contrazic părerea legată de fotografia mea, pentru că nu ar avea nici un rost să fac asta. Nu sunt naiv să cred că pot fi pe placul tuturor. Ce pot face în schimb este să vă las cu întregul concert de la Ateneul Român:

      https://blog.greywolf.ro/concert/concert-urma-ateneul-roman/

  2. Ignacio Cángelo

    I tranlated the entire writing and I’m happy that you took your time to think and write abput this, cheers!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.