Dentistul

Cel care face rau doar pentru a face bine. Cred ca vizitele la dentist sunt printre putinele vizite neplacute la care totusi mergi de bunavoie. Intrucat sedinta noastra din acea zi avea sa fie scurta, m-am gandit sa-i fac o mica surpriza si sa inversam rolurile.

La cabinet nu prea pot vorbi. Nu ca n-as vrea, dar sa zicem ca  sunt destul de retinut.  As cam face orice doar sa se amane inevitabilul, motivul venirii mele in cabinet. Facem ce facem si tot cu seringa in mana se apropie de mine.

Pulsul creste nitel, ca si-asa-i mic, si parca imi inghit cuvintele. De fiecare data imi zice ca nu doare, dar cata credibilitate credeti ca are un om cu masca pe fata, inconjurat de un numar considerabil de instrumente de tortura. Secundele se lungesc si respiratia e din ce in ce mai profunda. De parca ar ajuta la ceva.

El in nici un caz nu este un om rau, chiar daca imaginea pe care am descris-o pare luata din filmele de groaza. Imaginea dentistului care te chinuie mi se pare totusi ca tine de trecut. Mereu l-am apreciat pentru pasiunea pe care o are fata de stomatologie, el fiind cel care mi-a schimbat impresia (prost formata) despre medicii stomatologi. Tot timpul voi aprecia un om pasionat de munca sa.

Trecand peste toate astea totusi am simtit nevoia unei razbunari. Nu ma refer la nici o rautate aici, ci la un rau bun. Caci doar asta face si el, nu? In urma cu ceva timp imi tot batea apropouri in legatura cu o sedinta foto la mine in studio. De data asta i-am facut o surpriza. Am venit cu studioul la el in cabinet.

De fiecare data cand am mers la el la cabinet eu am fost subiectul. Ma asezam pe scaun, iar acolo ramanea totul. Acest om, in halatul lui curat, din cabinetul lui frumos si, in cel mai bun caz, bianual vizitat, ramane cumva in anonimat. Radem, glumim, mergem cu bicicleta, dar asta-i altceva. Tinuta lui e schimbata. Lipseste cabinetul.

Probabil a fost luat pe nepregatite, deoarece in prima faza a ezitat. Si in a doua, si in a treia. Desi asa, in teorie, ar fi vrut sa ii fac poze, acum a fost prins pe nepregatite.

“De ce eu, de ce acum? Hai poate gasim pe altcineva. Ei, acum nu vreau sa-mi faci poze asa, sa ma faci sa par rau. “

A durat nitel pana s-a lasat convins si m-am recunoscut in comportamentul lui. Cam asa ma simt cand ma asez pe scaun, iar el se pregateste.

Sedinta foto a durat foarte putin, cele cateva cadre fiind mai mult furate, dar in final a fost multumit. Spre mirarea mea, dupa ce am terminat, parea nerabdator sa stie cand va fi urmatoarea sesiune. Eu voi recunoaste ca, desi vreau sa stiu cand e urmatoarea vizita la el, nu sunt nerabdator.

 

2 comentarii

  1. Ma, tu de fapt nu stii cum sa ne spui ca ti-a bagat freza in obiectiv!

  2. dar sa nu dramatizam, radule :))

Leave a Reply